Translate

duminică, 3 februarie 2013

Povestea mea in lupta cu cancerul

 
            Totul a început în urma cu aproape noua luni când ,fiind în România și mergând la un control de rutina,ginecologul mi-a spus,alarmat,ca am o problema grava și ca trebuie sa merg la spital pentru mai multe investigații.Știți cum a fost?Ma simțeam foarte bine atât fizic cat și psihic.Viata mea era împlinită,copiii crescuseră,eram cu toții împrăștiați în lume dar țineam legătura zilnic unii cu alții.Atunci,în momentul acela al vieții mele,am respirat adânc și am urmat instrucțiunile medicului specialist și am mers la spital cu intenția de a fi internata pentru mai multe investigații.Doamna doctor care s-a prezentat într-un târziu consultându-mă sumar mi-a spus ca totul este in regula,sa nu îmi fac griji inutile pentru ca doctorul care m-a trimis la ea nu știe despre ce vorbește,e un nebun ca m-a trimis la spital când eu sunt asa de sănătoasă.Mi-a dat o rețetă cu niște picături și ...următorul,va rog.Am fost fericita,in extaz,toate grijile mele au trecut si pur si simplu am uitat ,a doua zi am plecat spre Grecia,tara unde trăiesc de 4 ani și care îmi este cu adevărat ca un al doilea cămin iar acum e pentru mine ca o a doua șansă la viata.Au trecut încă trei săptămâni timp în care am intrat în rutina de aici cu munca,plimbări și plaja de cate ori aveam ocazia pana când au început cu adevărat problemele.Au inceput drumurile la spital pentru investigatii apoi la alte spitale mai mari mai de specialitate pana cand a fost dat verdictul:cancer.
           Cancer e un simplu cuvânt,îl iei ,îl răsucești ,îl analizezi și nu-ți da decât un lucru:ceva imposibil sa ți se întâmple ție,ceva de care ai auzit,ai întâlnit,ti-au murit dragi ție dar știi ca nu are cum,nu are cum sa te atingă,nu?Ai făcut toate eforturile,ți-ai schimbat viata,stilul de viata,de alimentație,te-ai lăsat de fumat,alergi,mergi la sala de gimnastica,inflorești la exterior și te trezești ca te macină pe interior asa ceva?Nu încercați sa înțelegeți ce simte cineva când i se spune ca are cancer.E imposibil sa înțelegeți.Acesta este și motivul pentru care nu i-am spus tatălui meu ca are cancer.Mi-a fost teama ca nu va mai lupta pentru viata lui dacă ar ști ca nu mai are nici o șansă,pentru ca după medici nu mai avea asa ca rost avea sa îl supăr mai rău?Deci când am aflat ce se întâmplă după starea de soc am început sa plâng gândindu-mă cum sa le spun copiilor mei.Daca as fi avut de ales i-as fi ținut departe de povestea asta,as fi vrut sa o înfrunt singura doar pentru a nu suferi și ei alături de mine.dar am niște copii minunați și care m-au întărit,mi-au dat putere în încercarea mea,în lupta mea.Fiica mea e cu mine,ea are grija de mine,e atât de puternica,de stăpână pe sine dar doar eu știu ca pe dinăuntru nu e decât un copil speriat care suferă pentru mine iar fiul meu ma ajuta de la distanta cu toate cuvintele lui frumoase si toată iubirea lui.
             Am fost diagnosticata cu cancer ovarian în stadiul trei.Am început tratamentul în luna iulie 2012 constând în chimioterapie la spitalul universitar din Ioannina din Grecia.In luna noiembrie am fost operata și din nou am început o noua serie de chimioterapie.
             Nu vreau sa va povestesc cat de greu a fost,cat de dureros e sa faci chimioterapie,pentru asta sunt sute de pagini pe internet,vreau sa va spun ca tot ce mi s-a întâmplat,toată experienta aceasta prin care trec, m-a schimbat foarte mult,m-a făcut sa vad oamenii și lucrurile altfel sa prețuiesc viata în mod diferit și sa o fac mai frumoasa prețuind din plin fiecare clipa,moment,zi.Vreau sa mulțumesc celor putini dintre prietenii mei care au știut și m-au susținut si prietenilor mei de aici din Grecia care au fost minunați iar medicii adevărați profesioniști.
              De aceea,dragii mei prieteni,asa cum spune Joan Baez: Nu poți alege cum sa mori însă poți alege cum sa trăiești!!!! Va iubesc!!!

9 comentarii:

  1. Draga mea,
    Am ajuns aici pentru ca mi-ai lasat un comentariu (pentru care iti multumesc foarte mult) pe blogul meu. Sunt Felicia Enache.
    Nu dispera. Trebuie sa iei boala asta ca pe una oarecare. Nu trebuie nici sa te sperii. Uite, eu am invins de doua ori. Prima oara in 2009 cand nu aveam nici o sansa si acum din nou. Nu am mai apucat sa scriu pe blog pentru ca inca fac tratament si imi este foarte rau. Deci se poate. Cu rabdare sa treci peste toate greutatile tratamentului si cu credinta in Dumnezeu se poate. Daca vrei putem vorbi mai multe pe mail (am adresa pe blog).
    Te imbratisez si sunt alaturi de tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scumpa Felicia,nu știi cat de mult ma bucur pentru ca mi-ai răspuns!!!Văzusem ca nu ai mai avut activitate in ultima perioada si cu inima strânsa ți-am scris în speranța sa am vesti de la tine.Nu ți-am răspuns mai devreme pentru ca si eu la randul meu am fost in spital pentru ca am inceput din nou chimioterapia si am avut probleme cu sangele.Am avut nevoie de transfuzii de sange si de trombocite care sa ma puna pe picioare dar desi sunt acasa nu am voie sa fac nici cel mai mic efort.Sper sa ajunga raspunsul la comentariul tau si pe mail.Oricum iti doresc sa te faci cat mai curand bine sa te simti mai bine si sa te bucuri din nou de viata alaturi de familia ta.Iti transmit de aici din Grecia cat mai multa putere ca sa poti trece prin tratament.Multe imbratisari !!!

      Ștergere
    2. Buna seara , doamne minunate si puternice !Dna Felicia , sunt CLaudia din COnstanta , noi am mai vorbit prin mailuri.Am citit si povestea dnei Carmen , sunteti gura mea de aer curat! Va multumesc din suflet pentru ca impartasiti cu noi povestile dumneavoastra.Mama mea e si ea la fel de puternica , diagnosticata cu cancer la stomac dar mai complicat ca s-a cam imprastiat.... face chimo de 6 luni si acum este infiorator de slaba.Este efectiv piele si os.Mama sta in ANglia si a venit acum acasa pentru o luna cat are pauza de tratament (la 6 luni iti dau pauza am inteles..).Vreau sa va intreb , ati slabit mult? Este normal sau...? Multa sanatate va imbratisez !

      Ștergere
    3. Tin sa precizez ca mama se simte bine , medicii i=au spus chiar conform analizelor nu ar trebui sa fie asa slaba dar ea nu mananca.Mananca foarte putin.Are doar dificultati in a respira , i-au extras si lichid ultima oara dupa cura.Ea se simte bine dar e slabita pentru ca nu mananca.O mai indemnam noi sa mai manance niste ciocolata , napolitane , sa fie ceva cu multe calorii.Ce sfaturi aveti pentru noi?Cum ati procedat cu lipsa poftei de mancare? Va rog daca puteti sa impartasiti si asta.. multumim ! Multa sanatate si putere!

      Ștergere
    4. Din cate inteleg eu se pare ca tratamentul este diversificat in functie de organul afectat si de de evolutie.Anul trecut cand mi-a fost depistat cancerul la ovare mi s-a recomandat operatia dar pentru ca tumorile erau prea mari si aveam si altele mai mici in toata zona burtii mi s-a facut intai un tip de chimioterapie care viza micsorarea tumorilor mari si distrugerea celor mici pentru a fi mai usoara operatia.Medicamentele din acea perioada mi-au afectat musculatura,oasele si articulatiile incat desi pofta de mancaree nu mi-a fost afectata nu aveam suficienta putere sa ma hranesc.Dupa operatie mi s-a facut chimioterapie cu alte medicamente care cred ca au fost mai puternice decat primele pentru ca mi-au afectat calitatea sangelui ducandu-ma la un pas de a ma ucide.Scumpa mea Claudia,sunt sigura ca stii ca mama ta trece printr-o perioada foarte grea.Au fost momente si pentru mine cand am crezut ca pana la urma nu cancerul o sa ma ucida cat tratamentul la care eram supusa.Dar acum sunt foarte bine,am terminat chimioterapis si ma simt ca inainte.Sunt plina de forta si de viata doar ca mai am de asteptat sa imi creasca si parul.Ai incredere in puterea mamei tale si chiar daca acum e slabita are toate sansele sa isi revina si sa duca o viata normala.Eu nu am avut probleme sa nu am pofta de mancare insa in prima faza am slabit iar acum am luat in greutate.Dar lucrurile difera de la caz la caz cum ti-am zis.E bine sa o incurajati sa manance si sa ii preparati mancarurile care ii plac.Tot ce pot sa iti spun e ca eu am renuntat la tot ce tine de zahar si carne.In plus iau cate o lingura doua de miere si polen,lamaiile nu imi lipsesc din casa si daca ai sa citesti despre ele ai sa vezi ca sunt foarte bune,beau suc proaspat de portocale zilnic si mai am un suc pe care il iau tot asa zilnic dintr-o sfecla rosie,un morcov si un mar.Incerc si eu in speranta ca imi voi intari organismul,imi va creste imunitatea si de acum incolo sa lupte singur.Te imbratisez cu drag,Carmen.lasa-mi o adresa de mail sau scrie-mi pe lise_marie1969@yahoo.com sa stiu de voi.Multa sanatate si putere sa o sustii pe mama ta

      Ștergere
  2. Hear alone on the beach, alone with the sea and the sand
    The stars are all within reach, the world is ours to connect
    While I'm holding you tight on this heavenly night
    Every wave breaths the prayer that you'll always be here
    With your hand all in mine and your lips close to mine
    Make this dream never end, make tonight last forever
    Make tonight last forever

    We alone on the beach, alone with the sand and the sea
    The kiss that I feel on my cheek that you are only the breeze
    While I'm holding you tight on this heavenly night
    I hear angels above sing a hymn to our love
    With your hand all in mine and your lips close to mine
    Make this dream never end, make tonight last forever
    Make tonight last forever.

    Viata trebuie pretuita si traita cu adevarat. Tu esti o luptatoare si am incredere ca va fi bine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc Octavian,mi-ai fost mereu un bun prieten și vorbind atât de mult cu tine despre problema mea de sănătate m-a ajutat mult.Știu ca vei fi mereu lângă mine și în orice situație

      Ștergere
  3. Este un miracol infaptuit datorita credintei tale in reusita de izbanda... si ai avut taria prin sufletul tau sa realizezi aceasta minune! Te admir cu toata fiinta mea... si-ti urmez exemplul: fiecare clipa, fiecare moment, fiecare zi este unica, si-i multumesc lui Dumnezeu ca exista si ca existi! Viata merge mai departe... noi, sa o pretuim. Vom invinge caci suntem puternici prin fiintele care ne sunt aproape la bine si la rau. Cu drag, o inima... mare pentru o inima mare!

    RăspundețiȘtergere
  4. Iti mulțumesc frumos draga inima mare pentru comentariul tau dar mai ales pentru ca te bucuri de viata.Fiecare noua zi care incepe este o noua sansa ce ne-o ofera Dumnezeu la viata.Multe îmbrățișări !!!

    RăspundețiȘtergere

Insignă Facebook

Lista mea de bloguri